Vocea pierdută în copilărie a fetiței neiubită de mamă
22 Decembrie 2022

Vocea pierdută în copilărie a fetiței neiubită de mamă

Fetita neiubita si lipsita de grija din partea mamei, deseori devine la maturitate o femeie care intretine un carusel mental interior, neexprimat si negativ la adresa propriei persoane. Este usor de observat la aceasta femeie o stima de sine scazuta, nu se simte demna, nu isi cunoaste meritele si nu are capacitatea de a-si recunoaste meritele. Acest carusel mental interior, neexprimat reprezinta, de fapt, vocea pierduta in copilarie.

Fetita, privata de iubirea materna sau de insuficienta iubirii materne nu va exprima ceea ce simte, va invata sa isi reprime emotiile si in special furia. Cu un asemenea profil, fetita va incerca sa se conformeze dorintelor mamei considerand ca doar astfel vor aparea in aprecierea mamei ca fiind cuminte, obedienta, va face intotdeauana ceea ce i se spune iar astfel s-ar putea sa primeasca iubirea a carui lipsa o resimte dureros. Fetita confruntata cu o asemenea situatie va deveni supusa cerintelor mamei si astfel este posibil sa ajunga in situatia de a se revolta, de a deveni un copil rebel care adopta comportamente extreme. Acest copil va incerca „sa isi caute mama” in orice figura feminina autoritara. Consecintele acestor framantari interioare se vor evidentia prin lipsa increderii in fortele proprii, timiditate, stima de sine scazuta, nu stie sa exprime ceea ce are nevoie si nu va sti sa spuna „NU”. Aceasta fetita nu va sti sa relationeze cu alte persoane, sa socializeze deoarece prima relatie din viata lor, aceea ce mama, nu a reusit sa o invete cum sa faca acest lucru nu are cum sa-l faca.

In interiorul ei fetita confruntata cu o asemenea situatie va nutri o imensa nevoie de afectiune, la fel si de atentie insa, va prefera sa ramana retrasa, izoltata, introvertita cu incapacitate de exprimare a nevoilor ceea ce va conduce la inhibare si rigiditate.

Relatia cu mama care nu a fost o relatie buna este resimtita ca o ruptura, ca un abandon si o puternica rana interioara deschisa. Intr-o asemenea lupta interioara fetita invata ca trebuie sa faca mereu eforturi pentru a primi afectiunea, sa nu ii supere pe ceilalti si sa gestioneze cum va putea situatia in care se simte nevazuta. Aceasta fetita isi va cauta un substitut, se va atasa de animale iar la maturitate isi va lua animale de companie pe care le va iubi asa cum si-a dorit sa fie iubita.

Mama egoista si distanta emotional fata de fetita ei va induce acesteia la varsta adulta incapacitatea de a oferi afectiune altora. La varsta adulta, femeia va simti o mare nevoie de a fi validata, de a primi atentie, de a fi vizibila. La varsta adulta, se va confrunta cu lipsa increderii in celalalt si astfel poate sa devina geloasa si posesiva. Competitia pe care a resimtit-o in copilarie pentru a castiga iubirea si atentia mamei se va pastra si la varsta adulta in forma in care indiferent cate realizari profesionale va avea pastreaza sentimentul ca nu reuseste sa fie suficient de buna.

La varsta adulta poate adopta „sindromul impostorului” pentru ca se teme de esec, de respingerea in relatiile ei, nu isi asuma riscuri, nu var sti sa primeasca un compliment, nu isi sustine punctul de vedere din teama de a nu fi respinsa, devin in mod deosebit ezitante in fata oricarei alegeri. Segmentul generator de intensa durere se manifesta la varsta adulta prin alegerea unui partener distant emotional, dominant, narcisist care nu ofera atentie, partener care solicita supunere din punct de vedere emotional ceea ce implica si abuzul emotional, toate acestea conducand la mentinerea unei relatii disfunctionale si toxice deoarece in copilarie a invatat ca nu a fost suficient de buna pentru a fi iubita si a memorat ca nu poate ca sa fie pe primul loc. Drept urmare, la varsta adulta femeia va relua scenariul din copilarie si il va derula in relatia ei adulta.

Un alt aspect care intervine la varsta adulta este acela ca femeia va resimti un permanent sentiment de nesiguranta astfel incat va evita atasamentul iar aceasta teama neexprimata va influenta intimitatea vietii de cuplu si a vietii de familie.

Aceasta femeie poate sa fie lipsita de feminitate, nu va sti sa daruiasca tandrete si iubire si nu se va simti validata ca femeie, ceea ce poate conduce la o afectare a vietii sexuale, respectiv la frigiditate.

Femeia obisnuita in copilarie sa fie o umbra pentru mama sa va trebui sa isi regaseasca propria identitate, efort in care prevaleaza cresterea stimei de sine, sa se cunoasca mai bine, sa determine ce ii place si ce nu ii place, ce calitati are, ce defecte are, care sunt punctele ei forte, ce ar trebui sa imbunatateasca. Indiferent de performantele ei la varsta adulta va trebui sa inteleaga ca merita sa fie iubita si sa invinga acea voce interioara care a dictat intotdeauna ca „nu ar fi suficient de buna”. Aceasta critica interioara este de facto o interiorizarea a criticilor primite pe parcursul vietii, nu reprezinta vocea ei interioara, este ceva imprumutat, implementat din exterior. Va fi necesar sa dezvolte relatii, sa socializeze, sa mearga la grupuri de dezvolatare personala, sa incerce sa faca parte dintr-un grup in care sunt validate si sa participe la orice forma de curs, conferinta in legatura cu dezvoltarea inteligentei emotionale. Terapia individuala in aceste cazuri este deosebit de binevenita si se va centra pe schimbarea discursului interior si schimbarea modului de raportare la sine.

O realizare deosebit de importanta in parcursul acestui demers este acela de a se muta de acasa, de a nu mai locui cu parintii, de a invata sa puna limite, sa isi vada de propria viata, sa iasa din mediul in care a trait, sa se distanteze fizic si emotional reusind astfel sa rupa cordonul ombilical reprezentat de relatia fuzionala cu mama. Ulterior acestor realizari poate sa aiba un dialog cu mama ei daca simt nevoia de confruntare insa in aceasta posibila confruntare sa isi asume exprimarea propriului punct de vedere  in mod deschis si fara teama chiar daca rezultatul nu va fi cel asteptat.

Acest dialog – confruntare cu mama poate avea consecinte negative si sa conduca la mentinerea credintelor toxice in raport cu propria persoana.

Avand in vedere aceste posibile consecinte negative ale initierii dialogului – confruntare se recomanda  sprijin psihoterapeutic inainte de a intreprinde un astfel de demers.

Sprijinul psihoterapeutic va ajuta femeia care a avut o mama distanta in copilarie sa nu mai ia de bun ceea ce mama i-a spus, ceea ce mama a facut. Cu spijinul de specialitate adecvat va trebui sa inteleaga ca mama ei atat a putut in acele momente, sa invete sa accepte comportarea mamei in acele circumstante datorat in principal felului in care mama a fost educata. Va trebui sa inteleaga ca mama chiar daca nu a vrut sa ii faca rau nu a stiut cum sa faca mai mult si mai bine pentru ca nici mama la randul ei nu a avut un model.

Psihoterapia va ajuta foarte mult o astfel de femeie iar rezultatele vor aparea prin anularea marilor probleme pe care le avea in materie de relationare, de ridicare a stimei de sine, de a da prioritate nevoilor ei emotionale si relatiei cu propria persoana. Stima de sine va fi evidentiata daca iti cunosti capacitatile si limitele, te accepti asa cum esti cu toate defectele pe care le intelegi si reusesti sa iti arati multa compasiune. Niciodata nu va mai conta „ceilalti” inainte de a tine cont de tine.

Sentimentul de competenta personala care favorizeaza recunoasterea sociala, va sprijini mult conturarea stimei de sine si va atenua critica interioara.

Va trebui sa inveti sa gestionezi un eventual esec prin acceptarea ideei de esec.

Afirmarea de sine este foarte importanta pentru ca amplifica capacitatea de a exprima ceea ce gandesti, ceea ce vrei, ceea ce simti, respectand in acelasi timp ceea ce gandeste si ce simte celalalt. De aici, se naste puterea de a spune „NU”, fara agresivitate, de a cere ceva fara a te scuza mereu si de a raspunde clar la o eventuala critica. Astfel, vor fi sanse mari pentru dezvoltarea unor relatii netoxice, relatii in care sa inteleaga ca are dreptul de a fi iubita, vazuta, ascultata, apreciata in aceeasi masura ca si partenerul ei  sau ca ceilalti membri ai grupului din care face parte.

 

 (Sursa: Cabinet de Psihologie Clinica si Integrativa – Doina Badea)

1 comentariu

  • Ioana 15 Ianuarie 2023 Scris de: Ioana

    Un articol excelent!

Lasă un comentariu

Prin scrierea unui comentariu va dati acordul cu privire la Politica de Confidentialitate si Termenii si Conditiile paginii noastre web. Adresa ta de email NU va fi publicata pe site.